Simona Bogdan

Just for the fun of it!

Despre colegi si “colegi” octombrie 8, 2009

Categorisit la Internal Communications — Simona @ 11:30 am
Tags: , ,

In cele mai multe “aglomeratii” de oameni, fie ca sunt organizatii mari sau mici, departamente din aceeasi companie, sau pur si simplu grupuri cu interese similare, exista neaparat si unul sau doi “breji”, acei samburi de scandal carora totul le pute si nimeni nu e mai priceput ca ei la….orice.

Acestia se numesc “oameni toxici”, factori negativi intr-o organizatie care mai devreme sau mai tarziu vor ajunge sa erodeze orice echipa oricat de multa unitate si motivare exista intre ei.

Astfel daca in cadrul organizatiei angajatii “toxici” sunt tolerati si numarul acestora creste pot apare urmatoarele fenomene:
- reducerea cooperarii si a creativitatii pe plan organizational
- diminuarea efortului suplimentar pe care in mod normal angajatii l-ar depune (atunci cand sunt pasionati de ceea ce fac, cand isi doresc sa aiba rezultate excelente etc)
- competitie interna disfunctionala (cu efecte negative)
- scaderea abilitatii organizationale de a atrage si retine “cei mai buni” oameni in companie

Ce actiuni se pot lua pentru a elimina efectele produse de angajatii “toxici”?
Managerii care sunt decisi sa construiasca si sa mentina un mediu de lucru civilizat sunt constienti ca trebuie avute in vedere un set de actiuni (si nu doar interventii punctuale).

Cu angajatii “toxici” (fie ca au performante slabe sau excelente) trebuie actionat imediat, astfel incat ei sa realizeze rapid (ori sa li se spuna) ca au facut o anumita actiune neacceptata. Ei trebuie sa isi ceara scuze, sa reflecte la comportamentul / atitudinea lor si sa se schimbe. Repetarea unor astfel de comportamente nu poate insemna decat concedierea (intr-o forma directa sau indirecta).

Practic, cand vorbim de angajati “toxici” ne putem gandi ca este vorba de un fenomen contagios care trebuie tratat ca atare. Daca nu este oprit la timp se imprastie si “imbolnaveste” intregul departament / organizatie. Atentie insa, compromisul de a nu concedia imediat un angajat “toxic”, in general se intoarce ca un bumerang impotriva organizatiei si genereaza costuri importante.

 

Career Builder Monkeys mai 12, 2008

Categorisit la Internal Communications — Simona @ 2:33 pm
Tags: , ,

 

Comunicarea intr-o organizatie mai 6, 2008

Categorisit la Internal Communications — Simona @ 8:36 am

Orice companie functioneaza ca o mica masinarie. Fiecare dintre noi este o rotitza care face ca tot angrenajul sa functioneze. Ce se intampla cand unele rotitze se strica, altele incetinesc sau isi pierd “stralucirea”? Pai simplu…masina nu mai merge bine, trebuie reparata, dusa la service, etc…asa si cu toate organizatiile. De cate ori financiarul nu s-a inteles cu achizitiile, marketingul cu PR-ul, PR-ul cu sales-ul, logistica cu financiarul si lista poate continua.

Aici intervine rolul comunicarii. Comunicarea este “uleiul” de motor, ea unge toate rotitzele, le face sa mearga mai bine si implicit sa mearga repede si bine. Toate departamentele au nevoi speciale, oamenii comunica diferit in functie de aceste nevoi, targeturile sunt altele si e foarte greu sa multumesti pe toata lumea, daca nu chiar imposibil.

Si cum toate lucrurile se invata in timp si prin exercitiu, si comunicarea este la fel. O unealta cu care trebuie sa lucrezi, sa o folosesti mereu, in orice ocazie, pentru a-ti face rotitzele sa functioneze si sa te duca acolo unde ai nevoie.

 

Cum ne mai apreciem angajaţii… septembrie 7, 2007

Categorisit la Internal Communications — Simona @ 9:34 am

Auzim din ce în ce mai des “oamenii reprezintă motorul companiei” sau “sunt cea mai importantă resursă a companiei”. Expresiile tind să devină clişee, în adevăratul sens al cuvântului. Dar ce ne facem, noi angajaţii, când realitatea este de fapt alta?!?! Când aceste crezuri sunt mai degrabă nişte bla-bla-uri de marketing, menite să ne inducă în eroare şi să devenim spălaţi pe creier?

Multe dintre companiile din România (şi poate nu doar din România, dar cum aici muncim, aici ne şi plângem) arborează diverse politici de comunicare internă mai mult pe hârtie şi se fălesc cu ele, dar practic sunt acerbe luptatoare tacite împotriva libertaţii de exprimare a angajaţilor şi de dezvoltare a lor ca indivizi şi profesionişti în cadrul organizatiilor respective.

Atunci intervine ruptura. Când angajatul îndură căteva luni, i se pare că nu este aşa (sau nu vrea să conştientizeze), ignoră adevărul, se uită în altă parte şi suportă în continuare. Peste un timp, vrea din nou să facă ceva mai bine, să se dezvolte, uitând de problema ignorată iniţial, moment în care aceasta din nou îl loveşte în cap…de această dată nu mai poate ignora şi se răzvrăteşte împotriva organizaţiei…crede el…dar de fapt vede ca este tot împotriva lui, îşi face singur rău şi atunci pleacă…în căutarea acelui loc care trebuie să-l respecte, să-l lase să se dezvolte şi să crească.

Şi ciclul de reia…