Tu ce hobby-uri ai? octombrie 22, 2009

cineva mi-a spus o data sa ma feresc de oamenii fara hobby-uri pentru ca sunt niste indivizi periculosi. desi sunt de acord cu aceasta observatie, nu pot sa nu remarc ca mai degraba imi este mila de ei, decat teama. un om fara nicio placere in viata, alta de a manca si a bea, este demn de mila. emotia realizarii unui lucru care iti face placere, a simplei contemplari a continutului siropos a unei carti bune sau oboseala fizica inegalabila ce vine in urma unui obositor exercitiu la sala sau in aer liber imi este greu de inlocuit cu orice altceva. spiritul, la fel ca si corpul, trebuie hranit in egala masura, daca nu uneori, putin mai mult.

nu de putine ori m-am gandit daca as putea trai dintr-un “simplu” hobby. m-as vedea de exemplu facand pantofi toata viata, in toate formele si culorile care mie imi plac inainte de orice, sau as trai cu placere oricand practicand diferite sporturi, mai mult sau mai putin raspandite in romania. daca voi avea la un moment dat de ales, cu siguranta “i would not spend an eye blink thinking” si fara regrete. cine are cel putin un hobby in care se refugiaza dupa servici sau in momentele dificile cand lumea exterioara pare cel putin neprietenoasa, stie cu siguranta cu cata bucurie te indrepti catre acel lucru care stii ca niciodata nu te va dezamagi.

10 lucruri pe care le-am invatat ca PR octombrie 9, 2009

Mi se mai intampla unori sa rememorez evolutia mea in cariera, oamenii care m-au ajutat in munca mea si lucrurile bune dar, mai ales cele rele care mi s-au intamplat si pe care mi le-am insusit ca pe o critica constructiva pentru a evolua.

Iata 10 dintre ele:

- fii deschis si comunica direct
- nu presupune niciodata ca lucrurile sunt ceea ce par a fi, intotdeauna verifica informatiile primite.
- daca apare o problema, cel mai bine o rezolvi direct, cu persoana in cauza.
- orice realizare trebuie sarbatorita impreuna cu echipa si promovata.
- asuma-ti greselile si invata sa accepti criticile intr-un mod constructiv, fara sa le consideri un afront la nivel personal.
- mereu stai in cautarea lucrurilor unice si senzationale pe care sa le poti comunica. Ele exista, trebuie doar sa te concentrezi destul de mult pentru a le si consitientiza.
- ajutorul colegilor din echipa este esentiala.
- respecta cuvantul dat si promisiunile facute, indiferent ca vorbesti cu top managementul sau un simplu coleg.
- verifica informatiile din mai multe surse interne. Este posibil sa dai peste mici discrepante, care iti pot salva reputatia.
- small details make the big picture.

Locuri uitate de civilizatie septembrie 14, 2009

daca din intamplare sau din prostie te prinde cumva weekendul in bucuresti, atunci vei realiza in ce loc trist traiesti, ce putine poti face in aceasta “capitala europeana” si ca aici nu se organizeaza mai nimic pentru ca nimanui nu-i prea pasa. apare doar o stare de angoasa care subit se transforma la nervi si dureri de cap, pana la blamarea locului in care te-ai nascut si la urari sincere de sanatate celor care sunt la conducere si familiilor lor.

daca te gandesti la ce ai pute face in imprejurimi sau eventual intr-o zona putin mai extinsa, si aici lucrurile devin banale. ajungi inevitabil in zona valea prohovei si localitatile de acolo. eu m-am oprit la sinaia, intr-o zi sufocanta si plictisitoare in bucuresti, din dorinta de a respira aer curat si a schimba peisajul, chiar si pentru cateva ore.

sinaia este dezolanta. facand abstractie de drumul catre cota 1400, care deja este stricat, padurea murdara si picnicarii de pe marginea drumului, nimic nu s-a mai facut acolo, ba dimpotriva totul se degradeaza si mai mult, la fiecare an. o priveliste dezolanta, cu o terasa comunista in fata unui asa-zis hotel “cota 1400″, unde sprijineau mesele goale de plastic cativa chelnari obositi si cu aceeasi uniforma ca pe vremea cooperativelor. maneaua in surdina undeva departe, iar la baza telecabinei o dugheana de lemn care vindea, nu stiu cui, porumb fiert, peruci de plastic si niste masti odioase gen Dracula.

urmeaza partea mea preferata. un bilet dus-intors cu telecabina te costa 26 de lei! un drum de 10 min, intr-o cabina la fel de veche ca prima oara cand am fost in tabara. incredibil! sus, te intampina o alta priveliste dezolanta, un asa-zis bar unde o cucoana m-a ignorat 10 min pana sa-mi dea un ceai intr-un paharel amarat de plastic mai mai sa mi-l toarne in brate.

genial loc, frumoasa organizare, promovarea si marketing la cele mai inalte cote. cum era aia cu “land of…”??

La spectacol… august 19, 2009

am savurat zilele acestea un spectacol inedit…mai exact am fost la cursa de MotoGP la BRNO.

Aveam o oarecare idee despre cum sunt lucrurile adevarate facute cu pasiune, dar la un asemenea nivel de performanta nu le-am vazut niciodata si este extrem de impresionant. Pe langa faptul ca te simti un om mic, indiferent de performantele tale personale, ai de admirat si usurinta si linistea aprenta cu care oamenii aia se misca pe pista. Totul pare extrem de usor, din orice unghi ai privi. Singurul lucru care tradeaza lupta din interiorul castilor este huruitul infernal al motoarelor care trec cu viteza prin fata ta.

Desi organizarea a lasat mult de dorit – parcarea in camp era la cativa km de circuit, destul de putine suveniruri de vanzare si unele de calitate foarte proasta – nu poti sa nu fi complesit si impresionat de marea de oameni imbracati in galben, aclamand un singur nume si ti se face instant pielea de gaina.

Evident ceea ce nu stiam eu si am aflat ulterior, este ca la sfasit toate eforturile le-au fost rasplatite.

Mai multe poze aici.

Zambeste :) iulie 31, 2009

via Cristina Bazavan

Atelierul de Paine iunie 24, 2009

stiu…ce-as putea avea eu in comun cu un atelier de paine?

Buna prietena si colega, Diana, a fost extrem de draguta si m-a invitat si pe mine la Atelierul de Paine, al Violeta’s Vintage Kitchen, si desi am ridicat un pic din sprancene cand am auzit prima oara, trebuie sa recunosc ca n-am regretat o secunda.

Violeta este o tipa extrem de dragutza, simpatica, moderna, nicidecum sub aspectul acela de bucatareasca de la tara. Desi mancarea este delicioasa si n-ai zice ca doua maini asa finutze pot face asemenea delicatese. Restaurantul este mic, cochet, intim, cu o terasa frumoasa in spate, perfect pentru cei care vor discretie si o mancare delicioasa in acelasi timp. Sa nu mai vorbim de sortimentele de bucate, dupa unele gusturi chiar ciudate, pe care le poti sasvura la ea. Tortul de ciocolata merita obligatoriu incercat!

Cateva poze de la atelier, multumesc colegilor care au savurat painea facuta de mine pana la ultima bucata!

La sfarsit de drum…si un nou inceput mai 31, 2009

Dupa 2 ani impreuna, astazi mi-am luat la revedere de la ea. Recunosc ca uitandu-ma cum ramane in urma mea, am plans. A fost cea mai buna prietena, fidela, mereu ascultatoare spre obedienta, mereu alaturi de mine si de el, sfioasa atunci cand nu era sigura pe ea, un copil pur si o bestile cu greu de stapanit atunci cand i-am cerut. M-a dus unde am vrut fara sa-mi ceara mult, decat sa am grija de ea si promosiunea ca va avea grija de mine si-a tinut-o intotdeauna. Asa a fost. De mult ori m-a salvat, de multe ori m-a invatat ea pe mine, de multe ori m-a dus cu siguranta si mandrie in toate nebuniile mele. Altcineva m-ar fi taxat crunt. Ea nu.

A suferit cand s-a lovit, dar a tinut mereu fruntea sus si n-a plans. A fost mandra. A privit mereu cu jind spre unele aparent mai frumoase, dar numai pentru o secunda, pentru ca repede i-am adus aminte ca pentru mine, ea a fost intotdeauna cea mai frumoasa.

N-am pretentia sa-i fi fost o prietena la fel de buna, asa cum mi-a fost ea. Poate as fi putut sa-i ofer mult mai multe, dar acum e prea tarziu. Stiu ca niciodata nu mi-a reprosat nimic si ne-am bucurat impreuna de drumuri frumoase, peisaje superbe, tari straine, dar si de momente dificile, cand am simtit ca ea a tras mai mult ca mine si ca mergea singura pe drumul bun.

A avut un partener de drum ideal. Unul care a avut grija de ea, a iubit-o din prima secunda, i-a aratat cum se merge, cand sa forteze si a avut mereu incredere in ea…ca poate mai mult. Si a putut. Poate acel drum de la Vama i-a fost destinat lui, ca o ultima multumire pentru tot si ca uniune finala cu cel care i-a fost mentor.

Si nu, nu-i adevarat ca nu iarta. M-a iertat de multe ori si m-a invatat sa fiu ceea ce sunt astazi.

Olimpiadele Comunicarii pe ultima 100 de metri… mai 22, 2009

Cand am scris aici despre editia din 2009 a Olimpiadelor Comunicarii, nu m-am gandit 100% ca o sa participam ca si clienti. Era o dorinta desigur, dar la acea vreme nu avea nicio speranta sa fie realizata.

Iata ca a trecut si prima intalnire, brieful, ne-am intalnit si cu echipa – bOOm PR – la sediul nostru, i-am plimbat pe la laboratoare si am ajuns la final. Astazi este festivitatea de premiere a castigatorilor si, sincer, nu mai conteaza cine va fi desemnat de juriu. Pentru mine, echipa mea a fost cea mai buna. Rar mi-a fost dat sa vad niste tineri atat de entuziasti, pasionati, implicati, seriosi si cu mai mare drag de munca, fara sa-si piarda in acelasi timp din timiditatea si usurinta in intimidare specifica varstei. De multe ori i-am admirat din umbra si am fost cu aceleasi emotii ca si ei, acolo pe scena.

Felicitari inca o data pentru voi! Le meritati!

Liderii mai 8, 2009

Liderul este conducǎtorul unui grup implicat într-o anumitǎ afacere. Liderul este un om de încredere, stǎruitor şi inventiv. El poate lansa o nouǎ afacere şi işi poate dedica toatǎ energia pentru a o duce la bun sfarşit. Talentul de a-i inspira pe ceilalţi este una din trǎsǎturile lui specifice. Este un bun orator si ştie precis cum sǎ conducǎ politica afacerilor. Ştie sǎ stabileascǎ ţeluri şi luptǎ pentru a le atinge cât mai curând posibil. Din aceasta cauzǎ, el nu dǎ dovadǎ întotdeauna de suficientǎ rezistenţǎ pentru a-şi urmǎri afacerea în condiţii nefavorabile, încetându-şi investiţia spre a începe o altǎ afacere mai promiţǎtoare. Poate întâlni probleme, dar de cele mai multe ori anticipeaza obstacolele. Tendinţa de a risca prezintǎ un alt pericol, deoarece liderul se va afla intr-un punct critic dacǎ nu analizeazǎ toate poziţiile pro si contra în timp ce ia o decizie.

Mi-a placut foarte mult definitia data mai sus notiunii de lider. As adauga pe langa faptul ca mereu inspira, si ca te poate transpune usor doar ascultandu-l intr-o alta lume, in care totul pare usor de realizat, sky is the limit si te trezesti dupa intalnirea cu un astfel de om extrem de motivat si nu stii de unde si de ce.

Am avut o intalnire cu un astfel de om si totul apoi mi s-a parut extrem de mediocru. Modul in care vad eu lucrurile este atat de semnificativ de departe de viziunea lui, incat m-am intristat cumplit. Mi-am revenit repede cu gandul ca pot “profita” de cunostintele si invataturile lui zilnic, il pot oricand intreba orice lucru oricat de banal sau aberant – nu se va supara, doar imi va raspunde calm, aruncandu-mi un zambet asemanator unui tata care cu nostalgie vede naivitatea in ochii copilului sau – si sper doar ca undeva de-a lungul drumului un praf din aura lui se va “lua” si pe mine.

Din cauza lui, consider ca liderii se nasc. Nu poti invata sa transpiri atata inspiratie. Nu poti invata ceva ce redai prin toti porii si care face sute de oameni sa mearga inainte, doar pentru viziunea ta.

Made in Romania mai 4, 2009

Clar este o moda anul acesta. Peste tot se lanseaza diferite campanii si proiecte stand-alone care sustin produsele facute in Romania. Desi, din perspectiva job-ului, acest lucru nu poate decat sa ma incante evident, am stat sa analizez feedback-ul venit din public fata de aceste inititative.

Primele proiecte cu care am luat contactul, desi cred/sper ca vor urma si altele sunt www.produsin.ro, http://www.unica.ro/campanie/100-romanesc/2009/04/06/ si http://romaneste.europafm.ro/.

Sigur, exista cei care se implica proactiv, comenteaza, dau sfaturi, critica si lauda. Nu ma astept ca doar pentru ca sunt produse romanesti sa fie automat ridicate in slavi, idolatrizate si sa ne prefacem, cum fac americanii, ca tot ce producem este automat superior. Categoric nu. Critica este foarte buna, chiar daca adevarul este deranjant intotdeauna, traim in zilele in care o companie nu se mai poate ascunde de feedback, mai ales de cel negativ.

Dar mi-ar place sa fim mai “harnici” in promovarea produselor noastre care sunt net mai bune si mai ieftine decat cele straine, sa ne promovam si realizarile noastre si sa ne mandrim atunci cand realizam ceva de calitate. Nu vreau sa intru in polemici de genul “da’ tu Dacie ti-ai lua?” si pot fi cu usurinta acuzata de subiectivism, dar raman la parerea mea, definita mai ales prin prisma job-ului: decat sa ne mandrim cu ce facem, folosim orice ocazie sa ne dam primii in cap.

Ma bucura initiativele de mai sus, astept si altele, si mai ales abia astept sa vad feedback-ul in special cel negativ pe marginea produselor romanesti. Doar asa ne putem imbunatati – asta a sunat americaneste…:)