cineva mi-a spus o data sa ma feresc de oamenii fara hobby-uri pentru ca sunt niste indivizi periculosi. desi sunt de acord cu aceasta observatie, nu pot sa nu remarc ca mai degraba imi este mila de ei, decat teama. un om fara nicio placere in viata, alta de a manca si a bea, este demn de mila. emotia realizarii unui lucru care iti face placere, a simplei contemplari a continutului siropos a unei carti bune sau oboseala fizica inegalabila ce vine in urma unui obositor exercitiu la sala sau in aer liber imi este greu de inlocuit cu orice altceva. spiritul, la fel ca si corpul, trebuie hranit in egala masura, daca nu uneori, putin mai mult.
nu de putine ori m-am gandit daca as putea trai dintr-un “simplu” hobby. m-as vedea de exemplu facand pantofi toata viata, in toate formele si culorile care mie imi plac inainte de orice, sau as trai cu placere oricand practicand diferite sporturi, mai mult sau mai putin raspandite in romania. daca voi avea la un moment dat de ales, cu siguranta “i would not spend an eye blink thinking” si fara regrete. 
cine are cel putin un hobby in care se refugiaza dupa servici sau in momentele dificile cand lumea exterioara pare cel putin neprietenoasa, stie cu siguranta cu cata bucurie te indrepti catre acel lucru care stii ca niciodata nu te va dezamagi.
